STII CEVA?!
04.08.2013
De
fiecare dată când deciziile ne teleportează
în
depărtări încătușate de trup
ca
pe o grațiere nedreaptă
îmi
suflec toate răbdările
și
m-apuc de pozitivitate silită
șlefuind
disperările cu sârguința
celui
care orb fiind
vede imaginația ca pe singura soluție
de
supraviețuire
În
pauza rămasă între
o
gură de agonie și una de sfârșire
în
cădere liberă
jonglez
cu tine în amintire
pasându-te
de la un timp la altul
de
mult prea multă resemnare
născocind idei neînfricate
până
la rădăcina vremurilor bune
ca
o durere pe care deși ai stors-o
de
nenumăratele inhibiții
datorate
cu dobândă glandelor lacrimale
în
scenarii siropoase
se
întoarce nemulțumită
de
serviciile șederii în nepăsare
să-și
ceară drepturile de emoție
la
loc de cinste
chiar
dacă știm cu toții
că
își dă prea multă importanță
ziceai
că trăgându-ne de o răsuflare
printre
gesturile rumegate
face
bine la digestia gândurilor rutinale
servite
la foc iute
iar
dacă mai pui că ne vom acorda vrerile
la
același ritm
nicio
suspiciune
nu
ne va putea șuta dezamăgiri
în
moalele sufletului
Bag
mâna-n noi!
Și
știi ceva?!
Ai
mare dreptate!
Iubirea
e un exercițiu de voință…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu