NON ÎNGĂDUINȚĂ
10.07.2013
Oricât
aș încerca să umanizez
Furtuna
ce năpădește
în
Vârful vrerii de veci
ar
fi un prisos retoric
ce
ar mutiza
în
ochi de sticlă
pătrunderea
spre
reflectarea universală
Multitudinea
de treceri
în
amprente pioase
zugrăvește
impunerile
dintr-o
vârstă prea proaspătă
să-și
accepte muritorii
ca
pe o necesitate
Dar
dacă azi ar fi întrebare
din
Oameni
iar
dacă Noi am fi
urmă
dispărută-n pas de tăcere
din
cuvânt adormit în mutism vorbit
oare
glasul nostru surd se va vedea
în
îmbrățișarea schingiuită
de
amăgire
în
masca de carnaval
care
se proclamă Adevăr?
Invoc
răspunsul dubiului
care
ne vinde la schimb
în
piața de numere
Hai
să fim sinceri
și
dacă mâine ar fi veșnicie
ați
mai fi oglindire întru
Liberul
Arbitru?!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu