NON NOMEN

NON NOMEN

26.10.2013

Parcurile înflorite în ochii mei

de sticlă

se plimbau prin îndrăgostiți

pentru prima dată

reușeam să văd

în sfarșit

dansurile arteziene ce se desprindeau

din săruturile lor

naivitățile excavate adânc

până în sinceritatea îmbrățișărilor

iluziile puse gaj

promisiunile ce își marcau teritoriul

scuipând indiferență

în mulțimea aceea puțină

de jur împrejur

drept mulțumire

în locul unde fusesem nevăzătoare

sau nevăzută

chiar nu mai știu

aleile au plantat

o expoziție cu numere de înregistrare

eviscerată de toate sufletele

chiar de la intrare

și au lăsat trecătorii

să mă traverseze

apăsat și indiscret

la voia întâmplării

pe alocuri

dar ce durea cel mai tare

era acest poem

pus la perete

și izbit de toate evidențele

smulse din mine

pâna la eliberarea ta

POEMA INCEPTUS

poema inceptus

21.10.2013

Începutul mătura dărâmăturile

zidite în mine de bună voie

până la netezire

drumul neînceput încă

avea cărările străbătute

de râvnă

era puternic din măduva sângelui

precum o rădăcină zămislită

în cenuşile phoenix

clocotea până la explozia femeii

ce-şi înjunghiase sfârşitul

din călcâi

drept

în punctul inimii

POEM PANORAMIC

POEM PANORAMIC

15.10.2013

Imposibilul mâzgălea scări cu depărtări

prin pielea lor naivă

săruturile descuamate pe buze

cădeau ploaie de confetti

prin sângele care croia tiparul atingerilor

îmbrăcându-le în noua colecție

din numere

pe treptele murdare de sălbăticie

dorințele se dezechilibrau

și piereau în marea cu lucruri nefolositoare

muntele de voci ascultate la timp inutil

se rostogolea în avalanșă de tăcere

înghețând precum imaginea dintr-o fotografie

sufletul era ca o inerție extensibilă

pe care se tolăneau golurile depline

din gânduri

rămăseseră vii

izvoarele de vise

ce curgeau cuminți

printre bolovanii cu amintiri

peste ceilalți

vara se înviorase la față

doar  în lumea lor răstălmăcită

poveștile își coseau explicațiile cu ață albă

ca nu cumva să se descoase

vreo fericire între pagini

finalul avea mințile

crescute vâlvoi

iar viața devenise

roșcată și târzie

precum o toamnă

DIFERIT AR PUTEA INSEMNA CEVA

DIFERIT AR PUTEA INSEMNA CEVA

11.10.2013

Slăbiciunile citiseră realitatea

prin toți porii

cu punct și virgulă

învățaseră pe de rost

toate diminețile șterse pe fețe

toți anii scriși de mână printre riduri

toate culorile tocite de-a fir a păr

toți cunoscătorii de foamete

până la sens sau fără rost

ce mai conta

când doar nimicul era admis

ca și cum ignoranța

ar avea memorie

timpurile erau ieșite din cadru

și aveau sânii lăsați și supți

de greutatea norilor

ce precipitau peste lumea aceea mică

ca o ieșire din emisie

înăuntru

răceală pășea cu mândrie

împărțind zâmbete știrbe

afară

protestele  își împotriveau strigătele

cu gurile larg închise

curajul abdica în repulsie

suferința era singura puritate

care fura cinsit

clipele dinaintea liniștii

pentru că omenirea era ca o gură de aer

pură

te-ar fi  putut ajuta să respiri

viciată

te-ar fi putut sufoca

acesta

era singurul motiv

pentru care inima întunericului

juca hazardul pe degete

și râdea copios

șah mat

POEM IEŞIT DIN CUTIE

poem ieşit din cutie

04.10.2013

Frica asta nu vrea să te scrie

şi are degete noduroase

tremurânde

ca un copil abandonat

maturităţii reci înainte de vreme

mi se umflă în buricele pământului

ca şi cum s-ar înfiripa în urletele tale

şi-ar muţi ideile pe albul foii

nedezvirginat încă

te-am întins de câteva ori

în şiruri de umbre

pofta descoperirii te-a pătruns

brutal şi posesiv

ca un viol

adâncurile pe unde te-am purtat

ţi-au ars cu ţigara

fiecare încercare promiţătoare

şi te-au inhalat

pană la sufocarea cunoştinţei

dar frica tot n-a vrut să te scrie

a scris însă

despre plecările fără întoarcere

în tărâmuri cu oameni istoviţi de trăit

cand tu colindai prin neajunsuri

despre urechile ce nu mai zâmbeau

decat la auzul sinelui

cand tu zdrobeai inerţia cu aripile goale

despre atingerile ce doar vânturile

le împlântau în pielea rănita de nepăsare

cand tu zburai cu visele scoase din orbite

şi
în această corespondenţă de război

a invadat oboseala

aceea care chinuie şi flămânzeşte

până la anorexia literelor

iar cuvintele emaciate de sens

devin invizibile în vârful peniţei

eu am adormit cu gândurile

ce te sângerau prin coşmarul

din care nu te puteai trezi

pentru că era chiar realitatea

ce se hrănea din visare

ca într-un matrix

dar când ochii minţii s-au aprins

în toiul întunericului

întunecat de frică

te-am văzut claritate

în oglinda ştearsă de reflexe

iar frica evadase din mine

pană la dispariţie...

ACTA EST FABULA

ACTA EST FABULA

03.10.2013

Emoţiile s-au descotorisit

de toate inimile

ce zăceau

în bolnavii

de fiinţe

şi-au adunat

toate loviturile

de prin ocheade

toate îmbrăţişările

învineţite

toate împuşcăturile

zidite în vorbe

toate trădările

mângâiate

de săruturile

dintr-o muşcătură

biblică

spre ieşire

învoielile

îşi  legau străzile

de jur împrejur

şi dădeau foc memoriei

pe orice preţ

cândva

mocnea din limbi

pierdute

în flăcări

ce-ngheţau

scrum

orice urmă

de noapte

vedeam prin tine

de sus

se ridica cenuşa

şi se zbăteau perdelele

trase senin

în zările lărgite

complet

radical 

ORICÂND ESTE ORIUNDE

ORICÂND ESTE ORIUNDE

02.10.2013

Tunetele se fugăreau

prin cineva

își luau de mână

prizonierii înfipți

în zilele de odinioară

și cutreierau

culorile presărate

cu insistențe

în viu

carmin

cateodată

se opreau

și plângeau încercările

ce nu ieșeau

din pete

decât folosite

cât colo

pe terminate

zvântau totul

de nuanțe

și deveneau

doar strigăt

aici

frigul din pereții

proaspăt învechiți

strâmtora

intensitatea odăii

acolo

căldura

îmbulzită prin goluri

deborda

de unghii neprietenoase

dincolo

de posibilități

iarna coborâtă

printre versuri

era doar o vară

măsluită cu halucinații

îndrăgostiți

vise ninse

harcea parcea

acum

oricum

tânjea

de bine

de rău