DECORUL UNEI TREZIRI

DECORUL UNEI TREZIRI

23.05.2013

Mi-a șoptit Imaginea informă

a unei miresme de primăvară 

că pentru a fi Actor
e de ajuns sa iei durerea cuiva
din colțul unei iluzii

care dârdâie de speranță
și să faci piruete

izbind-o de tâmple

cu priceperea unui Neîndemânatic
poți chiar strivi și câteva vise

dintr-o sărutare alergândă

în deplinătatea dintr-un ciob

oglindit într-un nevăzător

Dar de ce să-ți imaginezi vocea?!

Zămislirea acestui epilog

și-a înțeles deja certitudinea

   

Da

aș putea fi acel Actor

care îmi pictează-n povară

cu neîndeletnicire

scrierile

dar Scena mă strânge în nemăsurare

și eu știu prea bine că firea

mă vrea a fi un Condei

regăsirea voastră în reflexia sinceră

dintr-o trăire

ce adie în ființa unei deveniri

ca un zâmbet