ÎNTREGIRE
02.06.2013
Eram
doar o închidere
cu
deschiderile amorțite
în
căderile din multitudinea
de
lacăte abătute
și
timpuri cicatrizate
dar
vijelia
dintr-un
ochi de suflet
mi
te-a mângâiat
în
durere
cu
picuri de gând
penetrându-mă
în
strânsoarea de friguri
ca
o călăuză
apoi
m-ai scăldat
ca
o împlinire
în
valuri cuminți
ce
se alintă
în
țărmurile stângi
dintr-un
răsărit
în nemărginire
și-am
gângurit
imortalitatea
ca
un recul din tine
în
Noi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu