REVELAȚIE FĂRĂ NUME
14.07.2013
Între
acești muri
cu
mireasmă de curcubeuri
ți-am
întrezărit viziunea
ce
îmi dezmierda boltele
cu
perfecțiunea unei adieri
Te-am
surprins apoi
cum
îți înaripai deziderările
în
palme de minune
și
zburai prin grădinile-mi
secătuite
de timiditatea ploilor
și
a umblărilor cu capu-n nori
penetrându-mă
în
miez de contemplație
Te-aș
putea numi
îmbrățișare
răsărită
in ochi de noapte
sau
pas
eliberat
din voințele cu cărările tăiate
sau
chiar lumină
născută
din focurile sterpe
în
dragoste la prima clipire
Dar
tot n-ar fi să fie
Cum
aș putea fura
esența
dintr-un zbor in dor perpetuum?!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu