POEM DE JUR ÎMPREJUR
14.05.2014
O aglomeraţie
de vânturi negre
urechea
spaţiului acesta
ce aude lipsa
zgrepţănând
profunzimea
nerăbdător
ca o îndoială
ridurile
acelor momente
aspresc pielea
zilelor
deshidratând
imaginea
până la descuamarea
tuturor faptelor
fumuri
ce îmbrăţişează
resturile
situaţiilor limită
urmele neatenţiei
au rămas
doar vulturi
cu pădurile incendiate
în aripi
obeliscuri fantomă
ce mestecă
înălţimile memoriei
cu dârzenia înfometaţilor
de sens
culorile
înjunghiate
până la epuizarea
nuanţelor
sunt doar zboruri
oprite
din evoluţie
deşeuri inerte
într-o lume
diferenţiată
