ÎNCHIDERE
SFÂȘIATĂ ÎNTR-UN ÎNCEPUT DE CER
21.06.2013
Urcă
torențial
fricile
și
mă îmbie
în
gheare arahnide
care
flutură împăienjenirile
zâmbite
fără ieșire
Ar
vrea să urle
Mimarea
așezată
în
genunchiul chingilor
ce-și
corespondează
expresiile
printr-o
răpăială
ca
un schimb
într-o
piață de sunete
nechează
luminile
complexate
de
imobilitate
și-și
ceartă
coamele
șocate
în
gustul zvâcnit
dintr-un
deces
Sfârșitul
e îmbrăcat
doar
din alcoolismul
iluziilor
iar
Eu
sunt
nuditate
dezintoxicare
spre
simțire
Trezire cu ochii înveninați de zgârie nori…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu