EVOCARE
26.05.2013
În
pereții rânceziți de atâta stat
pe
sprijinul meu stâng
umbre
transcendente
își
jucau Sâmbetele
în
fiecare zi
priviri
în repetiție
și
țigara mea stinsă
de
aceleași gesturi
însuflețiri
sfâșiate în furtună
sorbeau
din picătura unei inerții,
pelinul
resemnarea
unui condamnat
la
viața altcuiva
si
un deja vu
și
m-am intrebat
chiar
crezi că sinuciderea în masă
a
frigurilor
dintr-o
inocență pierdută
poate
salva în renaștere?!
și-am
mai stins o țigară
și-am
mai sorbit o tăcere…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu