POEM
PERFECT
12.02.2014
Focuri
scrijelite
în
dâre
de
umbră
1000
de suspiciuni
arme
albe
agăţate
în
buzunarul acela
de
la piept
şi
defrişarea
rosturilor
din
toată feminitatea
bombardată
de
transparenţă
gesturile
noastre
puse
în vază
să
nu se usuce
în
bătaia
pleoapelor
o
furtună
de
nisip
culeasă
dintr-un
cântec
de
pămant
înnodat
printre
coaste
un
tren zburdă
prin
timp
dar
inima e plină
deplină
de
plină
de
pistrui
şi
sughiţuri
e
verde
precum
nucile crude
ce-şi
scapă prospeţimea
printre
degete
şi
de fiecare dată
te
pătează
de
frăgezime
iar
cearceafurile oraşului
dezvelesc
adierea
momentului
sfârşit
în
sfârşit
