JURNALUL
LUI HAYVAN
26.01.2014
Şi-ţi
spuneai
simplă
banalitate
ziua
aceasta
acelaşi
spasm
ce
se împiedică
şi
rupe picioarele
posibilităţii
din
ţâţânii oricărei reuşite
o
imagine exorcizată
din
amintirea recurentă
ce
pulsează în mâinile uscate
de
atingere
speranţă
resuscitată
în
van
m2
din baloane de ciment
strâmtorează
aerul
în
straturi de nimic
nisipuri
mişcătoare
ce
ucid cea mai mare luptă
dusă
din obişnuinţă
când
convingerea
o
cuşcă pe care ai colorat-o
cu
afecţiune
a
fost un glob de cristal
din
zăbrele
de
ochi negri
pufoşi
precum
loialitatea
unui
animal de companie
şi
îţi dai seama
că
lumea iese
din
muguri de suspiciune
ca
nişte furnici
prin
pielea iritată
de
singurătate
iar
mulţimea pustie
te-a
acaparat
aproape
de
tot
o
zburătoare îşi depune
aripile
în tine
răsuflând
uşurată
