NON
NOMEN
26.10.2013
Parcurile
înflorite în ochii mei
de
sticlă
se
plimbau prin îndrăgostiți
pentru
prima dată
reușeam
să văd
în
sfarșit
dansurile
arteziene ce se desprindeau
din
săruturile lor
naivitățile
excavate adânc
până
în sinceritatea îmbrățișărilor
iluziile
puse gaj
promisiunile
ce își marcau teritoriul
scuipând
indiferență
în
mulțimea aceea puțină
de
jur împrejur
drept
mulțumire
în
locul unde fusesem nevăzătoare
sau
nevăzută
chiar
nu mai știu
aleile
au plantat
o
expoziție cu numere de înregistrare
eviscerată
de toate sufletele
chiar
de la intrare
și
au lăsat trecătorii
să
mă traverseze
apăsat
și indiscret
la
voia întâmplării
pe
alocuri
dar
ce durea cel mai tare
era
acest poem
pus
la perete
și
izbit de toate evidențele
smulse
din mine
pâna
la eliberarea ta
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu