UNDEVA PE MONT BLANC
12.01.2014
Vântul
schia
prin
sufletele
legate
cu izbeliște
și
zboruri desprinse
de
siguranță
trecerile
vărsate
din
paharele
cu
timpuri înghețate
în
cumpănă
erau
îngeri
cu
avântul curbat
de
invizibil
presărat
ca
o greutate
în
formă
de
așteptare
împleteau
cozi
de
neliniști
și
rânduri
din
flori de ger
cu
obrajii însângerați
de
timiditatea soarelui
altitudini
ce
crăpau norii
în
orizonturile săpate
de
seninătate
până
la rost
bătături
de frig
ce
ne însoțeau cărările
trezindu-ne
în
căderea liberă
de
limite
vrerile
precipitau
în
avalanșa necunoștiinței
de
cauză
echipate
corespunzător
cu
straturi impermeabile
de
indiferență
sa
nu ne infecteze
de
apropiere
eu
tu și restul
în
resturi
nerăbdari
disecate
de
măruntaie
smochine
din
bulgări de risipă
îndulcind
gâtlejul
tentației
de
seară cu seară
smulgând
transparența
până
la aparență
rădăcină
din rădăcină
adagio
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu