POEM
ÎN LANȚ
13.12.2013
Deprinderile
întreabă
de
ce
doar
noaptea
are
nevoie
de
lumină
e
plină zi
dintr-o
zi plină
dar
nu se vede
distanța
dintre
noi
uitarea
turează răbdările
din
reflex
vântul
înoată
prin
toate răspunsurile
ploaia
aleargă
pe
urmele
de
înec
soarele
împroașcă
cenușă
peste
aceste întâmplări
coborâșuri
ce
escaladează
acoperișurile
de
prea multa păsuire
singurătățile
emigrează
în
conglomeratele
cu
finalități
retorice
trec
fraudulos
prin
granițele
recunoașterii
de
sine
convingeri
ce scapă
nevătămate
în
bătaia
inimii
împușcând
precizia
la
suprafața
intuiției
genurile
noastre
chelite
de
identitate
ca
o feminitate
rasă
cu
senzualitatea
bisturiului
sunt
podoabe agățate
în
gâtul valoros
al
subiectivității
așternuturi
ale
realității
ce
gâdilă
lipsa
ca
o zgârietură
la
plural
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu