POEM IREVOCABIL
03.02.2014
Tuhan
îmi deschide lehamitea
cu un ochi
ca pe un drept
la dimineaţă
când lucrurile împing
facerea golului
ca o trezire
ajunsă
la maturitate
pe din două
îmi freacă grijile
de cariile platitudinii
insistent şi circular
ignorând dezorientarea
ce-mi atacă rădăcinile
până la smalţul
bunului mers
oboseala oscilează
din nou
în vechi
îngrămădeli întregi
duelul descoperirii
e probabil
probabilitate
printre norii
capitonaţi
cu situatii
ce mă curăţă
precum picătura
chinezească
şi mergem cuprinşi
de întâmplare acolo
unde orele sunt doar ale mele
la început sau numai atunci
când dau drumul privirilor
să se rostogolească
plecând
zilele ştiu cine eşti
când
şi când
încăperea îngălbenită
are tălpile bătucite
iar îmbulzeala mă rătăceşte
pretutindeni
mă seduce în ritmul brutal
al ungherelor
şi evident străzile
sunt paşi morţi
oricât te-ai hotărî
să vii sau să pleci
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu