miercuri, 18 iunie 2014

POEM DIN TIMP

POEM DIN TIMP
12.06.2014

Amprenta fumului
îmbâcseşte pulmonul
singurei cunoscute
din sensul stâng
sau stângaci
al problemei
ştergând urma
posibilităţii
de continuitatea
dependenţei
fără echivoc
precum arderea rapidă
a unui carburant

pierderea rostului
printre cearceafurile
simţurilor
este chiar o umbră
identitate violată
de panică

gurile de aer
aruncă privirea
dintr-un ochi
de apă
pâna la toleranţa
oboselii
secătuind-o
de expresia pură
a unei reflexii
aşteaptă vremea apoi
ca pe o insomnie
înmugurită necruţător
în dalele erodate
ale comprehensiunii
dintr-un Centru Vechi

şi uite cum vântul
devine sălbatic
precum ignoranţa
dintr-o oarecare
apropiere umană

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu